Fiat Croma 1.9 MultiJet. Drumul mai lung e mai frumos
Am mers pe drumul Mangalia-Bucuresti in anii cand stateam in Mangalia. Am facut drumul Bucuresti-Mangalia in anii de cand stau in Bucuresti. Am mers cu trenul, cu microbuzul, cu autocarul, cu masina. Am mers singur, cu prieteni, cu straini, la ocazie, fara-bilet-cu-nasul, fara-bilet-fara-nasul, pe locul din dreapta, pe bancheta din spate, la volan.
Dar de fiecare data pe acelasi drum. DN2/A2-Constanta-Mangalia. Ei bine, de data asta a fost altfel. Si a fost Fiat Croma cel care a jucat rolul de explorator. Da, am mers pe drumul alternativ deja celebru: Mangalia - Negru Voda - Adamclisi - Cernavoda. Imi pare rau ca descopar Dobrogea natala asa tarziu, dar poate ca acum o inteleg mai bine.
Dobrogea te impresioneaza cu dealurile intinse si stancoase, cu mirosul uscat de iarba al unui tinut uscat de vremuri, cu vita de vie, moarta pe alocuri. Drumul serpuieste mai abitir decat mi-am inchipuit eu sudul Dobrogei, urca si apoi coboara, dezvaluind un sat, si inca un sat, si tot asa.
Fiat Croma urca constiincios chiar daca-l prinzi la turatii joase si aluneca lin, ascunzand cu grija denivelarile. Iar daca il provoci, te rasfata cu un suieratul turbinei, gata-gata sa se ia la intrecere cu suhoveiul, vantul uscat si cald al Dobrogei.
Fiat Croma e mare si se mandreste cu asta. E lung, e lat, e inalt, e spatios in interior, pe scaune, in portbagaj. Te primeste inauntru cu familia, cu prieteni, cu bagaje si-i mai ramane loc si pentru harta, aparat foto, sticle de apa, povesti si planuri de vacanta.
Fiat Croma consuma putin. Atat de putin, incat m-a provocat sa vad cat de putin pot sa consum eu. Am reusit 5,7 litri la 100 km pe o distanta de 600 km, dintre care vreo 70 prin oras si vreo 100 de condus mai agresiv. Sunt convins ca daca ma straduiesc pot sa ajung la consumul oficial de 5.0.
Fiat Croma nu a mers pe drumuri obisnuite. Am facut traseul dupa cum urmeaza: Bucuresti-Urziceni-Slobozia-Harsova-Constanta-Mangalia-(suberek Vama Veche)-Negru Voda-Adamclisi-Cernavoda-Fetesti-(popas Drajna)-Lehliu-Bucuresti.
It’s the journey, not the destination.
